vineri, 27 noiembrie 2009

Scurt moment de visare... (sau eseul meu la psihologie)

De multe ori ne intrebam de ce viata e asa de grea si de cruda uneori. De ce? O intrebare simpla care nu duce la niciun raspuns daca nu reusim sa vedem dincolo de perspectiva monotona a vietii, unde totul e gri, sters si sobru. Niciodata nu am dat o pata de culoare panzei pictata doar in alb si negru, nu mai regasim bucurii in lucrurile aparent marunte: emotia unui nou rasarit de soare, surasul unui prieten drag, dansul stropilor de ploaie ce cad pribegi din inaltul cerului, linistea unui apus suav.
Daca ar fi sa pot schimba lumea si s-o reconstruiesc nu as tine cont de nicio regula, as scoate total din vocabularul lumii cuvintele "sobru" si "monoton", daca as putea sa schimb forma Pamantului as face-o. In locul sirurilor parca nesfarsite de blocuri cenusii as vrea sa vad cladiri colorate, pline de viata, de diferite forme si marimi, cu ferestre mari impodobite de flori. Din gunoaiele aruncate pe strada sa rasara flori si sa infloreasca atunci cand ridicam inapoi deseurile atunci cand ne dam seama ca am facut o greseala. In locul stropilor de ploaie as vrea sa cada stele mici, stralucitoare, care sa raspandeasca magia lor si sa dea licariri lumii dominate de culoare. Ar fi elementul ce ar desavarsi o lume pe care o consideram ideala. Ritmul vietii este un element ce trebuie schimbat. Totul e o aritmie, un ritm neregulat ce produce doar haos si irascibilitate. As vrea ca lumea mea sa fie o melodie interpretata de cei mai buni si talentati cantareti: pasari si insecte care isi canta libertatea pe acordurile batailor aripilor, oameni care se bucura deopotriva cu acestea si aduc un omagiu naturii respectand-o. As vrea ca oricine sa poata vedea dincolo de granitele orizontului, astfel incat sa ajungem sa vedem infinitatea Universului daca ne dorim asta. Scriitorul brazilian Paulo Coelho sustinea in romanul sau "Alchimistul" urmatoarele cuvinte: "Cand iti doresti ceva cu adevarat , tot Universul conspira la indeplinirea dorintei tale". Eu pot sa-mi cladesc aceasta lume de la fundatie pana la cele mai mici finisaje pentru ca am cel mai loial ajutor la dispozitie: imaginatia. Aceasta reprezinta rama tabloului proaspat pictat pe o panza ce la inceput nu reprezenta nimic. Dupa ce doar cu o pensula numita "dorinta" am contuat liniile unei lumi noi, nepangarite de sentimentele de ura sau tristete putem agata rama, suportul picturii, pe un perete al sufletului nostru si s-o prezentam tuturor ca o creatie proprie fara sa ne sfiim.
Fara sa ne dam seama am ajuns pictorii propriei noastre creatii.

vineri, 20 noiembrie 2009

M-am intors...

... si am adus si iarna cu mine. Dupa ce vin de la scoala obosita de zici ca am primit un ciocan in cap, nu mai am timp si de scris pe blog. Ajung acasa si prefer sa ascult muzica si sa lenevesc decat sa tot scriu (cred ca daca o sa mai scriu mult o sa ajung in situatia sa dezvolt o fobie fata de scris).

De cand n-am mai scris s-au intamplat multe...
Mi s-a stricat telefonul!!!
Ok, dramatizez cu "!!!". Asta a fost luna trecuta ;))
L-am dus in service si se pare ca acum merge destul de bine. Dupa ce a intrat prima data in coma anul trecut chiar de Craciun, se pare ca iar a facut atac cerebral, desi la inceput mi se parea o forma grava de schizofrenie, sau chiar gripa porcina. Am stat fara el o saptamana. Acum, ca sa ma asigur ca il termina de pe o zi pe alta, ar trebui sa sun la service si sa le spun: "Vedeti ca in octombrie am avut telefonul in service!!! Sa aveti totul pregatit pentru luna decembrie cand o sa faca infarct!"

Mi s-a stricat calculatorul!!!
...ca sa continuam sirul "mi s-a stricat", "mi s-a rupt", care au ca urmare "m-a luat cu lesin". Acum trebuie sa ma falesc cu faptul ca AM STAT 4 ZILE FARA CALCULATOR!!!. Cu siguranta n-am fost eu :O
Ce a avut? Diaree. Se bloca si daca statea si se uita el la mine, ce sa ma mai uit io la el??! Cred ca e singurul care se conformeaza noii legi cu privire la varsta de pensionare. Desi merge mai rau decat o baba de 80 de ani, isi ia frumos toiagu` in mana si incet si cu rabdare isi face treaba.

M-am uitat la filme
Cred ca acum se intelege mai bine de ce de multe ori cand aveam putin timp liber nu scriam pe blog... preferam sa ma uit la un film :D Si chiar am vazut cateva care chiar merita. Nici acum nu am reusit sa vad ceva interesant in filmele de groaza deci si acum prefer sa ma uit la comedii sau orice alt film care merita vizionat. In acest context, am vazut She's the Man, o comedie savuroasa, plina de faze comice, Les Choristes, o drama frantuzeasca care merita orice lauda, o alta drama, de data aceasta italiana Rosso Come Il Cielo, care te impresioneaza pana in adancul sufletului. Era sa uit de filmul care mie mi se pare cea mai reusita comedie. Cred ca l-am mai vazut de vreo 10 ori pe HBO pana acum, dar nu conteaza, m-am distrat la fel de tare ca la inceput de fazele comice din Johnson Family Vacation care nu sunt putine deloc.

Am citit :|
Verbul la perfect compus e insotit de ":|" pentru ca nu am inteles nimic din ceea ce am citit. E o carte de-a lui Gheorghe Eminescu despre Napoleon Bonaparte. Cartea prezinta campaniile celui ce probabil a jucat cel mai important rol in istoria Frantei, insa fara ca eu sa inteleg ceva :)) Majoritatea capitolelor povestesc strategii de razboi. Am inteles doar capitolele despre perioada petrecuta pe insula Elba si pe insula Sf. Elena.
Pentru romana am avut de citit La Tiganci de Eliade. E o nuvela interesanta, dar cam greu de descifrat la prima lectura.

Am castigat un proiect!
...dar despre asta va spun altadata:D