duminică, 25 octombrie 2015

Trei ani și o întreagă istorie în mâna mea

Am întrebat o fetiţă de şase ani ce doreşte să îi aducă Moş Crăciun. Mi-a răspuns că cel mai mult îşi doreşte o tabletă pe care să fie multe, multe jocuri. Răspunsul ei m-a făcut să îmi pun, la rându-mi, câteva întrebări. Oare vor mai fi copiii în stare să aprecieze bucuriile mici, simple? Vor mai găsi aceeaşi încântare în atingerea unui ursuleţ moale de pluş, când s-au obişnuit deja cu ecranul rece al tabletelor şi al smartphone-urilor? Oare sunt singura care de Crăciun îşi doreşte un lucruşor a cărui principală trăsătură este simplitatea, când până și copiii vor tehnologie? Oare doar eu m-aş bucura dacă aş primi cadou o cană de ceai?
Îmi doresc o cană originală din care să savurez ceaiul meu preferat, în serile geroase de iarnă, iar aburii înmiresmați să se ridice leneși, parfumând întreaga încăpere. MagazinuldeCăni.ro ne oferă o gamă variată de astfel de recipiente, ba amuzante, ba croșetate, lucrate manual, din porțelan de cea mai bună calitate, magazinul online fiind paradisul oricărui iubitor de ceai și cafea, care dorește să savureze poțiunea preferată dintr-o cană cu totul specială. Eu m-am pierdut printre multitudinea de căni cu pisici. Cei care mă cunosc știu că sunt înnebunită după animăluțele astea pufoase și torcăcioase. Am găsit căni cu tot felul de pisici: jucăușe, îndrăgostite, cochete, ba chiar și o cană cu „pisica lui Rhett Butler”, după cum am numit-o, și cred că i se și potrivește porecla.



Apoi, a apărut ea. Cana ideală. The one and only. Acea cană care îți aduce aminte de o perioadă frumoasă a vieții, de tot ce ai trăit. De tot ce ai învățat în acel interval. E cana Istoria literaturii. Această cană e magică tocmai prin faptul că poți să ții în mână o întreagă istorie a literaturii, toate capodoperele literaturii universale, cu precădere engleză și americană. Apoi, semnăturile scriitorilor reprezentativi parcă te invită să meditezi la cum ar fi fost să stai la o ceașcă mare de ceai cu Ernest Hemingway, de pildă. Ți-ar fi dezvăluit ideile noului său roman? Ți-ar fi cerut o opinie, poate chiar să utilizeze o idee de a ta? Axa ce cuprinde periodizările literaturii engleze și americane mă duce cu gândul la cei trei ani de facultate, în care am studiat în detaliu fiecare etapă a literaturii engleze și americane, la bagajul enorm de cunoștințe pe care l-am luat cu mine în momentul absolvirii. Rotesc până la „kilometrul zero” cana plină cu ceai aromat de mentă, și ajung la începuturile literaturii engleze. Parcă mă și văd cum, în anul I de facultate, petreceam ore în șir în biblioteca Universității, încercând să dezleg povestea eroului Beowulf și a monstrului Grendel. Cât de dificil a fost să dezleg limbajul acela arhaic, greoi, parcă eram eroina propriei epopei. Rotesc puțin și ajung la capodoperele lui William Shakespeare, unde alte prezentări sunt de prisos. Ajungem și la perioada neoclasică, unde predilecția pentru ironie și satiră ne face să sorbim puțin ceai. Mai rotim cana și ajungem pe cele mai frumoase meleaguri ale literaturii engleze: romantismul și victorianismul. Îmi amintesc de calmul și armonia prezente în poeziile lachiștilor, de răzvrătirea noii generații romantice, de Byron, Keats, Shelley... Apoi îmi revin în memorie poveștile copiilor oropsiți din romanele lui Dickens, de snobismul bogaților din „Vanity Fair”, de umorul unic și inegalabil al comediilor lui Shaw... Inevitabil, îmi amintesc de cursurile și seminarele aferente, de profesorul care a trecut în neființă mult prea devreme și nu va mai putea sădi în sufletul altor generații de studenți dragostea și admirația față de aceste etape atât de frumoase ale literaturii engleze. E momentul în care realizez cât de norocoși am fost cu toții, câte cunoștințe am avut de „furat” de la acest om extraordinar. Și cât de frumos ne vorbea despre viață și moarte, concepte atât de fructificate de literatura romantică, despre infinitatea de perspective și interpretări ale morții, încât parcă s-a prea grăbit să o cunoască pe ce cea mai crudă, pe cea reală și eternă. Mă desprind cu greu de acest popas de pe axă și, ca pretext pentru a mai rămâne câteva clipe, mai sorb câteva guri din licoarea parfumată. Ajung și la modernismul care aduce atâtea inovații, la postmodernismul profund experimentalist. Mai sorb o înghițitură și observ că am trecut fără să îmi dau seama peste reperele majore ale literaturii americane. Sar peste etapele cu un pronunțat caracter politic și ajung la poveștile pline de întuneric ale lui Poe, la eroina lui Hawthorne, capabilă de orice sacrificiu, la Melville... Mai sorb o înghițitură, mai rotesc cana și îl trecem în revistă și pe Hemingway, bifez aici romanul care m-a impresionat cel mai mult, „A Farewell to Arms”, și conștientizez cât de norocoși suntem că trăim vremuri de pace, că războiul nu ne zdruncină țara și, implicit, propria identitate. Observ că am ajuns la celălalt capăt al axei, iar licoarea aromată a dispărut. Golul din cană mă întristează, căci călătoria a ajuns la final. Cana a executat o piruetă perfectă, ca o balerină de la operă, iar acum e timpul să cadă cortina.


Îmi doream de multă vreme ca „o cană de ceai” să însemne mai mult de 250-300 ml. 460 ml e mai mult decât perfect. Pentru o incursiune de o asemenea anvergură e nevoie de „combustibil”, căci nu e ușor să străbați atâtea secole și să întâlnești toate geniile literaturii fără o cantitate suficientă de ceai parfumat, care să îți poate simțurile prin istorie. 

În concluzie, MagazinuldeCăni.ro s-a gândit și la nostalgici, doar așa se explică existența acestei minunății de căni în oferta lor. Ei nu ne oferă o simplă cană, ci un „vehicul” care să te poarte în timp. „Combustibilul” e deja la infuzat, iar călătoria poate începe. Senzația de a ține o întreagă istorie literară în mână, plus trei ani din propria istorie, e unică. Ideea de a retrăi ambele istorii ori de câte ori vrem e de-a dreptul înălțătoare. E magică.


Articol scris pentru SuperBlog 2015

Niciun comentariu: